Grupeaza plante suculente si spinoase cunoscute impreuna sub numele de cactusi.
Multe plante suculente au o mare asemanare cu cactusii si deseori sunt numiti cactusi in limbaj comun. Caracteristica specifica cea mai clara a cactusilor este Areola, o structura specializata unde apar spinii, muguri noi si florile.
La fel ca plantele suculente, membrii familiei cactusilor (cactaceae) sunt bine adaptati unui mediu cu precipitatii reduse. Frunzele s-au transformat in spini, pentru a preveni evaporatea apei prin transpiratie si servesc de aparare a plantei contra animalelor insetate. Fotosinteza se realizeaza prin tulpinele ingrosate care imagazineaza apa. Foarte putini membrii ai familiei au frunze si acestea sunt rudimentare si de viata scurta, de 1-3 mm lungime.
Doar doua genuri Pereskia si Pereskiopsis poseda frunze mari care nu sunt suculente. Studii recente au ajuns la concluzia ca genul Pereskia a fost un ancestru din care au evoluat toti cactusii.
Familia cactaceae exista intr-o mare forma de varietati si marimi.
Unele specii au atins mari dimensiuni, cum ar fi: Carnegia gigantea si Pachycereus pringlei.
Toate sunt plante angiosperme care inseamna ca produc flori, majoritatea foarte frumoase si la fel ca spinii si ramurile, apar din areole. Multe specii au florescenta noaptea si sunt polenizate de animale nocturne ca fluturi si lilieci.
Exista mai mult de 200 de genuri de cactusi, cea mai mare parte sunt adaptate climei aride.
La
cactusii care cresc in zone aride, florile s-au adaptat aproape in mod
miraculos; ele se deschid imediat ce incepe sa ploua, iesind din starea
de latenta. Dupa polenizare florile produc seminte in mai putin de o
luna. La majoritatea cactusilor din desert, florile se deschid pe timpul
zilei pentru a atrage mai ales insectele zburatoare. Multe din speciile
ce cresc in jungla au flori mari care se deschid la amurg; acestea au
culori pale si sunt puternic parfumate pentru a atrage moliile. In
schimb, exista unele specii ale caror flori se deschid tot noaptea, dar
sunt urat mirositoare si atrag numai liliecii.
Ingrijirea si inmultirea cactusilor
Cactusii au crestere lenta. Perioada de inflorire este primavara si vara pentru majoritatea speciilor. Inflorirea este strans legata de ingrijirea data fiecarui tip de cactus.
Lumina intensa este absolut necesara pentru aceste plante. Ele trebuie plasate pe cat posibil la fereastra. Daca fereastra are expozitia sudica este cu atat mai bine. Aceleasi locuri insorite, dar
racoroase si uscate, trebuie asigurate iarna. In acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua si 4-6°C noaptea. Caldura putina corelata cu umiditatea redusa face ca planta sa treaca printr-o
perioada de repaus care poate dura 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neinfloririi si dobandirii unui aspect necaracteristic, nefiresc.
Excesul de umezeala este foarte daunator, in special iarna, daca se asociaza cu temperatura scazuta. In lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udari, in luna ianuarie nu se uda, udarea reluandu-se in februarie.
Cantitatea de apa si frecventa cresc treptat, pe masura ce apar cresteri vegetative noi.
Vara, cactusii se trateaza ca orice planta. Incepand cu partea a doua a toamnei, pamantul se tine mai mult uscat decat umed, se da numai atata apa cat sa se previna zbarcirea.
Aerisirea camerei in care sunt asezati cactusii este obligatorie. Aerul statut este daunator plantelor.
Pamantul in care se cultiva cactusii trebuie sa lase apa sa se scurga bine si sa nu fie prea bogat in componente organice.
De exemplu, un amestec alcatuit din pamant de telina sau de gradina,
pamant de frunze, turba fibroasa si nisip, la care se adauga cioburi de ceramica, poate fi foarte bun.
Cactusii se inmultesc in mod obisnuit prin seminte si butasi. Semanatul se poate face oricand, dar cel mai bine este primavara.
In acest scop se folosesc ladite sau ghivece nu prea inalte si bine dezinfectate.
De asemenea, dezinfectia pamantului si chiar a semintelor cu hipermanganat de potasiu nu trebuie omisa. La udare este bine sa se foloseasca apa de ploaie. Repicarea rasadurilor se face numai daca sunt prea dese. Momentul optim este la aparitia primelor rozete de spini. Abia dupa circa 6-8 luni, plantele sunt trecute in ghivece foarte mici, de 4-6 cm in diametru.
Butasirea
Este mai simpla si rapida. Ea se executa primavara si vara (mai-iulie). Se fac butasi de varfuri sau fragmente de tulpina sau pur si simplu se desprind lastarii de la baza plantei sau de pe ramificatiile mai mari. Dupa taiere, butasii nu se planteaza imediat. Ei se tin cateva zile sau saptamani intr-un loc calduros, aerisit si umbrit, pentru ca ranile facute sa se cicatrizeze (sa formeze crusta).
Dupa aceea se planteaza la circa 2 cm adancime pe substratul de nisip ceva mai grosier sau in perlit. La aparitia primelor radacini se face trecerea in ghivece cu pamant.
O alta metoda de inmultire a cactusilor este altoirea folosita insa numai la speciile care au un sistem radicular foarte slab si o crestere extrem de lenta.
De asemenea, la cactusi se fac o serie de altoiri decorative (de exemplu: Peireskia cu Zigocactus, Cereus cu Echinocactus etc). Metodele de altoire sunt: in despicatura, in copulatie si prin alipire.
Cel mai bun moment pentru altoire este vara.
Mituri despre cactusi
1. Din categoria “cactusi” fac parte toate plantele suculente?
De fapt e inversa situatia, cactusii fac parte din marea categorie generica a plantelor suculente, raspandite pe intreg mapamondul.
2. Cactusii cresc in nisip?
Pe termen lung, extrem de putine plante cresc in nisip pur, iar cactusii nu fac parte dintre ele. Dar este adevarat ca, in general, pentru cactusi este recomandat un sol bogat in minerale (sfaramaturi de roci, ceva nisip de cariera, putina argila faramicioasa) si mai sarac in soluri organice provenind din descompuneri de plante si animale (ex: turba oferita curent ca sol horticol in magazinele de profil).
3. Cactusii provin din Africa?
Eronat, cactusii provin din cele doua Americi – din Canada pana in Chile ! Cactusii NU sunt nativi printre dunele de nisip din Sahara – daca ii vedeti prin Africa inseamna ca au fost importati !
4. Cactusii se uda extrem de putin?
Este adevarat ca fata de plantele cu frunze cu care suntem obisnuiti, se uda mai putin. De fapt, in general: se uda destul de abundent (functie de specie) in sezonul de vegetatie primavara-toamna, cu o mica pauza in august si cu o mare pauza in sezonul rece(noiembrie-februarie);
In sezon se uda tinand cont de mai multe detalii: in acord cu necesitatile particulare ale speciei, cu volumul ghiveciului si structura substratului, cu conditiile meteo, nivelul umiditatii atmosferice, se uda astfel incat substratul sa se usuce in profunzime intre doua udari succesive.
4. Intepaturile cactusilor sunt otravitoare?
Orice obiect care trece bariera protectoare a epidermei poate aduce cu sine germeni nocivi, dar spinii cactusilor nu presupun riscuri suplimentare.
5. Sucul cactusilor este otravitor?
Se face confuzia cu o alta mare familie de plante (unele fiind si suculente) – Euphorbia. Este adevarat ca sucul acestora este iritant si destul toxic (in casele romanilor sunt comune E. milii = coroana lui Isus si E. trigona). Dar este stiut ca intr-o situatie disperata, sucul pulpei de cactus te poate hidrata la nevoie.
7. Cactusii emana energii negative si aduc ghinion?
Daca ramanem ancorati in realitate, referindu-ne la “energii” trebuie sa mentionam ca organismele vii emit campuri electromagnetice foarte slabe, de mii de ori mai reduse decat campurile generate de avalansa de echipamente electrice utilizate cotidian.
